Tot ce trebuie să știi despre cross docking

Datorită îmbunătățirilor din comunicații și din sistemele informatice folosite astăzi în lanțurile logistice, livrările pot fi accelerate. O dovadă clară este cross docking-ul, un concept foarte la modă, folosit tot mai des de multe companii. Hai să vedem mai în detaliu ce înseamnă exact cross docking.

Ce este cross docking-ul?

Prin cross docking înțelegem o activitate logistică prin care marfa ajunge direct la destinatar, fără să treacă printr-o perioadă prealabilă de depozitare. Unul dintre principalele avantaje ale cross docking-ului este că acest tip de livrare se potrivește oricărui tip de marfă. Astfel, cross docking-ul se poate aplica atât materiilor prime, cât și produselor finite, inclusiv produselor destinate fabricilor sau unui magazin fizic. Acest mod de a privi livrările ne permite să evităm anumite activități specifice livrărilor tradiționale, cum ar fi picking-ul. Pentru că marfa nu este depozitată, nu mai trebuie așezată pe rafturi. Așa devine mult mai ușor de înțeles termenul englezesc cross docks: marfa doar traversează rampele depozitului, fără să fie depozitată acolo nicio clipă.

Cum funcționează cross docking-ul?

Într-un lanț de aprovizionare tradițional, depozitul este o piesă importantă. În esență, depozitul este cel care îi leagă pe furnizori de clienții lor, pentru că acolo sunt stocate bunurile până apare cererea pentru produs. Asta creează un flux discontinuu: bunul nu iese din depozit până nu este cerut și stă acolo până când cererea crește. Cross docking-ul mizează pe opusul acestui model și nu e deloc simplu de realizat: e nevoie de o coordonare foarte bună. Totuși, așa cum am spus la începutul articolului, datorită implementării de noi soluții software în aceste lanțuri logistice, procesele devin mult mai rapide, iar bunul nu mai trebuie să rămână în depozit, ci este distribuit direct.

Tipuri de cross docking

Există trei tipuri diferite de cross docking: predistribuit, consolidat și hibrid. Pe blogul Línea Gráfica ți le explicăm mai în detaliu. Tipul predistribuit este modelul cel mai simplu. În acest tip de cross docking, furnizorul este cel care se ocupă în cea mai mare parte de pregătirea și organizarea unităților de încărcare în funcție de cererea finală. Operațiunea se limitează la recepția mărfii și la expedierea ei, fără ca lucrătorul din depozit să intervină câtuși de puțin, ceea ce accelerează și mai mult procesul. În tipul consolidat, marfa este deja manipulată. Aici marfa trebuie adaptată cerințelor clientului final. De aceea, ea este dusă într-o zonă specială de pregătire sau într-o zonă de cross docking, unde comanda este ajustată la cerere. De exemplu, ar fi vorba de o livrare specială compusă dintr-un lot de produse diferite aflate pe palete diferite. În aceste cazuri, marfa se împarte și se adaptează comenzii speciale. În sfârșit, cross docking-ul hibrid. Este tipul cel mai complex, pentru că presupune pregătirea comenzii, în zona de pregătire menționată mai sus, atât cu marfa venită din camion, cât și cu o parte din cea depozitată în instalația proprie. Deși cere o coordonare mai strânsă, ajunge să fie modelul cel mai flexibil dintre toate, datorită ușurinței cu care se adaptează fiecărei operațiuni.

Cross docking: avantaje și dezavantaje

Cross docking-ul are foarte multe avantaje, dar și câteva dezavantaje. Să le vedem. Unul dintre cele mai evidente avantaje este spațiul pe care îl economisim la depozitarea produselor. Chiar dacă avem nevoie de o zonă mică în care să putem manipula produsele, dacă e cazul, nu vom avea nevoie de un depozit mare ca să le păstrăm. Asta ne permite să economisim costuri, pentru că nu mai avem nevoie de acel spațiu. Economia de costuri se vede și la forța de muncă, pentru că nu mai avem nevoie de personal care să depoziteze, să încarce sau să inventarieze produse. Pe de altă parte, economisim și timp, pentru că dispar etapele intermediare precum picking-ul sau depozitarea menționată mai sus. Datorită acestui lucru se scurtează termenele de livrare, așa că produsul ajunge mai repede la client. Principalul dezavantaj al cross docking-ului este că nu e atât de ușor de aplicat. Ca să funcționeze bine, are nevoie de efort, de sincronizare și de munca bună a multor oameni. Din fericire, există numeroase soluții software de gestiune care ajută în proces, pentru că planificarea trebuie să fie cea potrivită ca să poată funcționa cross docking-ul.

Exemple de cross docking

Datorită naturii sale, cross docking-ul este perfect pentru o mare varietate de produse. Cel mai bine funcționează de obicei cu produsele perisabile: fructe, carne sau toate produsele lactate care se pot strica sau își pot pierde proprietățile dacă stau mult timp depozitate. Aceste produse de primă necesitate au o cerere mare, ceea ce ușurează și ea cross docking-ul. La fel, cererea mare face posibil cross docking-ul și pentru alte produse, de exemplu produse farmaceutice, piese de schimb sau pur și simplu presa care se citește zilnic. Orice produs care nu trebuie depozitat, fie pentru că are o rotație mare, fie pentru că nu se poate depozita, este perfect pentru cross docking.